De mai multe ori mi s-a întâmplat să creez un norișor de confuzie când sunt întrebată cu ce mă ocup și răspund că fac ilustrație. Alteori pare mai simplu să spun că sunt artist. Dar atunci mi se cer explicații – dar ce faci, pictezi? Și merge? Poți trăi din asta? Poți să-mi faci portretul?

De aceea vreau să aduc cu ajutorul acestui blog mai multe lămuriri legate de profesia mea în general și de modul meu de lucru în particular.

Ilustrația folosește elemente vizuale pentru a crea o idee sau o poveste. Practic, orice imagine folosită pentru a reprezenta sau pentru a clarifica ceva – un text, cel mai des – este o ilustrație. De exemplu, o ilustrație a unui loc anume poate fi o fotografie, un desen, o pictură, un colaj, etc. într-o carte, revistă, pe coperta unui album muzical, pe un fluturaș, meniu, pe ambalajul unui produs, pe un afiș sau panou publicitar etc. Există o varietate foarte mare de aplicații în foarte multe domenii, iar limbajul vizual care poate fi utilizat este la alegere.

Este ilustrația o formă de artă plastică? Da. Ceea ce este specific ilustrației este că în general ea este comisionată. Adică avem un client care cere artistului să creeze o operă care să descrie ceva anume. În cazul artei plastice totul vine de la artist, fără un brief și fără îngrădiri de niciun fel, el este stăpânul absolut.
Este în cazul ilustrației stăpân absolut clientul? Nu. Ilustrația este un proces colaborativ între artist și client.

Ca să explic mai bine, să luăm exemplul unui portret. Dacă te duci la un artist – în sensul absolut – acesta te va portretiza așa cum te vede el și va transmite prin pictura/ desenul/sculptura respectivă impresia lui asupra ta. În schimb, dacă te duci la un ilustrator poți veni cu un brief, precum: vreau și eu un portret al mătușii Zoica în care să se vadă că îi place să cânte la chitară și că mov este culoarea ei preferată. Iar ilustratorul se va conforma și mătușa Zoica va fi desenată cu chitara în brațe îmbrăcată într-o flamboaiantă rochie violet, conform schiței aprobate de client, în cazul de față nepoata sau nepotul Zoicăi.

Dar un ilustrator, dacă vrea, nu se va limita doar la proiecte comisionate, ci poate demara proiecte personale, fie de ilustrație, fie de amorul artei. Adică poate crea ilustrații pentru a le aduna într-un calendar pe care îl va comercializa sau poate picta o serie de lucrări pentru o expoziție sau doar pentru propriul suflețel.
Merge și vice versa. Totul se suprapune și se îmbină.
Pe scurt, un ilustrator poate picta un tablou, iar un pictor poate ilustra o copertă de carte. Sau un tablou poate fi folosit ca ilustrație dacă se potrivește (chiar dacă nu a fost comisionat în acel scop), iar o ilustrație comisionată poate fi considerată o operă de artă plastică și prețuită ca atare.